Ar trebui sa ne dam seama ca Dumnezeu vede "altfel" realitatea noastra si ca El patrunde dincolo de observatiile estetice superficiale. Muzica este o colectie armonioasa de vibratii produse in diferite feluri. Cantul, de exemplu, este o vibratie a corzilor vocale. Dumnezeu nu are insa literalmente o ureche de carne cu care sa fie impresionat de vibratii. El este sensibil la altfel de vibratii, la cele ale inimii. Daca corzile inimii vibreaza in inchinare si adorare, in multumire si lauda, atunci da, melodia ii este placuta Domnului. Daca insa inima nu participa si nu vibreaza, celelalte vibratii ale corzilor vocale nu-L impresioneaza pe Dumnezeu. Dumnezeu este Duh patrunzator. El nu se uita la ceea ce izbeste privirea, ci se uita la inima. Din pacate, cei ce discuta muzica bisericeasca fac selectii bazate prioritar pe genuri si categorii muzicale, judecand estetic, nu duhovniceste. In fiecare zi insa, pe toata suprafata pamantului Dumnezeu asculta cea mai variata gama de cantece posibile. De la murmuratul eschimosilor si pana la trepidantul ritm al tobelor africane. Textul Scripturii nu contine nici macar o singura nota muzicala. Nu exista o muzica "inspirata". Exista in schimb o reglementare a inchinaciunii:"Dumnezeu este Duh si cine I se inchina Lui trebuie sa I se inchine in Duh si in adevar". Cele doua dimensiuni ale reglementarii fac apel la intensitatea trarii si la continutul de doctrina al textului . - M.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înainte de a fi publicat, comentariul tău va fi moderat de catre administrator. Acesta va apărea pe blog în următoarele 24 de ore.